joi, 14 octombrie 2010

Corespondente

Draga I.,

Universul nostalgiilor noastre au portiuni comune.

E adevarat ca nostalgiile tin de trecut, dar ce ma face bucuros este ca trecutul care ne leaga ofera si intoarceri vii in prezent.

La fel de adevarat este ca privirile nostalgice nu sunt chiar perfect lucide (cu atat mai putin critice), adica esti dispus sa vezi, sa interpretezi, cu ochi duiosi, calzi.

Ei bine, pe acest teren eu as corecta mesajul tau in ceea ce priveste imaginea despre mine.

Ai sa vezi, nu sunt un super-grozav. Dimpotriva, am suficiente motive (pentru suficiente episoade din viata mea) sa-mi pun cenusa in cap.

Chiar si legat de SSJ.

Pentru inceput, recunosc cu tarie valoarea prieteniei si frumusetea proaspata daruita de voi atunci, dar...

(despre SSJ, ca produs literar, cultural sau religios nu cred ca ar avea o valoare precisa. SSJ-ul nu poate fi repetat nici de noi acum, nici de alti azi. A fost nascut la momentul maximului de inocenta si de romantism, amestecat cu "bors" Sararist, pe care il aveam atunci. Azi nu cunosc asa "nebuni").

dar... daca as fi fost nu un super-grozav, dar un om nitelus mai tare, mai inteligent, mai putin egoist, as fi stiut nu sa continui impreuna cu voi SSJ-ul, ci sa nu va pierd. Sa nu va pierd ca prieteni. Vai, cum au trecut multi ani, cu evenimente importante, unice! Iar eu am fost si sunt absent, departe si exilat. Asadar la acest capitol am o bila neagra.

Draga I., ce vreau sa spun, iata ca o corectie de imagine, este ca am fost poate priceput sa fac SSJ-ul, dar am fost foarte nepriceput sa-l desfac. Daca ai rani la acest capitol, le ai din vina mea. Iertare!

Nici de biserica Strajerul nu am stiut sa ma desfac, azi pe lista regretelor e printre primele locuri, (pe un alt loc fruntas e si regretul ca nu am un prieten ca I. A.).

Am bile negre multe... uneori aceste bile negre se transforma in bolovani grei (azi, curat balegarul la oi si la camile, rahatul la tigrii si la lei. Frumos, exotic dar in final e o munca necalificata). Ce vreau sa spun este am suferit mult pentru slaba mea calificare profesionala.

Asta cu atat mai mult aici intr-o lume concurentiala si dura, (unde straini, si romanii in special, nu sunt priviti cu admiratie).

Asta cu atat mai mult aici unde sunt tata de famile, iar cerintele sunt mari si justificate (in apartamentul din Cantemir nu duceam lipsa de nimic, ciudat, nu?).

E vina mea. Am trecut prin scoala, prin viata, prin prietenie, vai, prea lejer!

Vezi, aici e nevoie de o alta corectie de imagine.

Astazi nu e timp de regrete, Yannis are sase luni... iar eu am 42 de ani... Sunt chemat sa dau tot. Cand il vad sunt foarte speriat decat seamana cu mine fizic. Rugaciunea mea fierbinte catre bunul Dumnezeu este sa nu fie "eu", Edi. Sa nu repete prostiile si idiotenile mele. Daca se poate sa nu faca nici pe cele ale lui...

Da, multe vise mi s-au implinit, dar, uneori, ca si tine, mi-as dori macar o zi de evadare. Sa stau la Mecano Sudura la CUG sa citesc sau sa stau in Cantemir cu Beatles pe perete iar eu in baloansoar. Sau sa merg cu voi la Barnova sau la o ora de tineret Sararista, ehei!

De ce vin si de unde vin aceste ganduri?

Da, multe vise mi s-au implinit, dar am albit, ma doare pe aici si pe acolo... Nu duc lipsa de nimic din cele esentiale, dimpotriva am cu prisosinta. Dar, vai, nerecunoscatorul de mine, cate mi-as dori!

Draga I., inchei. Mi-a facut mare placere mesajul tau.

Din mesajul tau mi-a placut si m-a amuzat faza ca daca ai fi muncit mai mult SSJ-ul ar fi fost mai tare ca Alin Cristea... Imi face placere sa vad la lumina acea parte din tine care semna i....@...

Imi pare rau sa aud de pierderea de sarcina, copilul care va veni va fi astfel mult mai pretios.

Da, despre Toflea e adevarat, sunt masluitori, dar glasul, darul muzical si patosul cu care canta nu sunt masluite. Poate Dumnezeu din ceruri se bucura uneori cand ii asculta.

Niciun comentariu:

Eventual

Eventual (1) M-am gândit că Dumnezeu se cheamă "Eu sunt cel ce sunt" pentru că era sigur că în relația noastră cu El noi vom av...