miercuri, 13 octombrie 2010

Corespondente

Draga I.,


Of, nu m-am prapadit, desi sunt asa de tacut (si poate lenes) in corespondente si semne de viata. Acum, ca eu vad in fiecare zi lei, ursi albi si crocodili ar trebuie sa insemne ca traiesc palpitant, o a doua tinerete. De fapt, adevarul e ca zilele se scurg aproape la fel, in aceiasi schema, cu aceleasi deschideri si inchideri de usi, de lacate, de porti. Cu aceleasi mature si lopeti pentru aceleasi excremente si gunoi. Ma scol in fiecare zi pe la 6, dupa o noapte deobicei usurel agitata (dintii lui Yannis, noptile la CUG, etc). Imi fac o cana de lape de soia, cu ciocolata si biscuiti. Ies pe la 7 din casa, stau in masina 10 minute (ascult muzica de pe Ipod, ma uit la cer, ma gandesc la vrute si nevrute - ce am fost, ce sunt, ce voi fi). Apoi pornesc, fac 10 minute pana la ZOO. Deobicei ajung primul, mai stau 10 minute cu mine insumi (ascult muzica, ma uit dupa nori, ma gandesc, la ce as fi putut sa fiu, ce n-am sa fiu niciodata). Apoi ziua incepe.

Ajung acasa rupt de obosela. Am facut multa miscare (am 70 de kg), intru in casa si mai ofer tot ce a mai ramas. Putin.

Din cand in cand primesc cate o veste (rar), cineva ma mai cauta (foarte putini). Bogdan L. care imi spune ca Radu A. a avut infarct... Teo S. care imi spune ca s-a casatorit... Tu, care sensibil si frumos la suflet nu ma poti uita...

Te iubesc,

Niciun comentariu:

Eventual

Eventual (1) M-am gândit că Dumnezeu se cheamă "Eu sunt cel ce sunt" pentru că era sigur că în relația noastră cu El noi vom av...