joi, 13 decembrie 2007

Mai bine golan...



(Foto Vasile Dorin)

Suntem luptătorii veacului ce vine,
Suntem diligenţa veacului oriunde.
Caii nostri aleargă spre un ţărm de bine
cu potcoave albe, dincolo de munte

(Cristian Paturca / Noi de-aicea nu plecam / Piata Universitatii 1990)

Ca autorul acestor versuri si acestui cantec a fost internat in conditii grave in spital, nu a mai interesat asa de mult. Sigur, si faptul ca o stire "nu prea a mai interesat" este un cliseu, pentru ca traim in tara in care stirea, noutatea, interesul, ideile sau nostalgiile noastre conteaza, iar ceea ce ni se propune e de obicei vulgar, fara valoare, o prostie.

In plus suntem un popor mai degraba nehotarat decat ferm, pentru ca iata, nu ne caracterizeaza refrenul cantecului abia amintit: "Noi de-aicea nu plecam...". Plecam, cum sa nu, unii in Canada, altii pentru afaceri obscure, si altii doar sa renunte definitiv la politica si cetate...

Suntem un popor sugubat, hatru, plin de bancuri si carcoteli. Asadar de unde atata determinare? "Nu plecam acasa!". Si apoi ideea de "casa" e cam subreda, relativa, interpretabila. Printre barbosii si ochelaristii primaverii '90 ar fi interesant de vazut situatia locativa actuala.

Sigur, aici suntem destul de aproape cu felul nostru de a fi: "pana nu vom castiga...", pai nu ne trezim si nu ne culcam cu gandul acesta: un castig in plus, o inselaciune adaugata, un "tun" si mai bun, un fraier mult mai pacalit?

Problemele apar cu finalul: "libertatea noastra", si apar pentru ca suntem atat de liberi incat ne plictisim. Ducem o viata fara farmec, fara sare si piper, cu Dan Diaconescu si Mircea Badea. Suntem atat de liberi incat ne ingrijoreaza doar conturile, calatoriile de "shopping" la Milano, amantele, DNA-ul si, uneori, Basescu.

Da.

Niciun comentariu:

Eventual

Eventual (1) M-am gândit că Dumnezeu se cheamă "Eu sunt cel ce sunt" pentru că era sigur că în relația noastră cu El noi vom av...