duminică, 11 noiembrie 2007

tristetea fericirii

Cineva spunea: "daca vrei sa cunosti spiritul unui popor atunci citeste ziarele de mica publicitate". In aceasta idee urmaresc de mult sa aflu raspunsul la intrebarea: cate anunturi despre fericire se dau la mica publicitate?

Decesele, furturile, pierderile, disparitiile, citatiile, anunta un popor suficient de nevrozat, de tanguitor, de melancolic si uituc. Niciodata nasterilie, nuntile, "aparitiile", indragostirile, mantuirile nu sunt anuntate. Ai spune ca fericirea e un mecanism care ne suceste mintile astfel ca uitam unde e punctul de colectare a anunturilor.

Ne facem cunoscute prea usor dezamagirile, tristetile, parastasurile, iar destul de greu implinirile, fericirea, nasterile. Si cum ar suna: "Anunt ca imi iubesc sotia, sunt fericit alaturi de ea, multumesc lui Dumnezeu ca am cunoscut-o" sau "Ieri seara m-am pocait. Anunt pe Ionel, Georgel si Vasilica ca sunt nascut din nou"?

Cred ca citind aceste anunturi am fi banuitori, ursuzi, fara pofta de mancare.

Sigur, unii tin sa multumeasca vrajitoarei Omida, pentru marea bucurie de ai fi dezlagat cununia si de ai fi tratat impotenta. In alte anunturi, unele domnisoare, tin sa promita toate placerile domnilor generosi, evident fara bip-uri si cu igiena maxima.

Asa cum, in alte anunturi, altii garanteaza ca doar cu ei ajungi in Torino Porta Nova, si asta garantat prin Slovenia, Indonezia, Insulele Bali...

Romanii sunt totusi fericiti sa-si vanda apartamentele, terenurile, 4&4-urile, astfel ca poti intelege ca toti dintre noi avem unde sta, iar cei mai nefericiti au un apartament, doua, si nu stiu ce sa faca cu el...

Fericirea lipseste din ziare, desi fetele de la paginile 3, 4, 5 par extrem de implinite, dezinhibate, goale...

Fericirea nu se vinde? Oare suntem noi, inventatorii mioritei, atat de decenti incat sa ne savuram bucuria in tihna si modestie? Sau poate ca daca si asa ne merge bine de ce sa mai dam bani pe anunturi la ziare? Nu stiu.

In privinta televiziunilor situatia se schimba, pentru ca divertismentul si surasul stau pe primul loc. Toate marile televiziuni din Romania au contracte cu celebre trupe de "umor": Divertis, Vacanta Mare, Chestiunea Zilei, Grupul Voua, etc.

La prima impresie ai zice ca suntem o natiune pusa pe sotii, ca jucam sotron in pauzele de munca. O natiune tare in bancuri, in Pacala si in Bula, care surade sideral peste arcul Carpati.

Ai spune ca suntem un popor care crede in fericire, in rasul sanatos si vindecator, in poantele nevinovate, in cadouri si, evident, in surprize - surprize.

Dar poate realitatea e alta, si anume ca dupa o zi incrancenata si istovitoare, flamanzi si stresati, deprimati si injurati ne asezam in fata ecranelor, loc unde partidul stat, prin televiziunile supuse, ne da portia de hlizealea, de fustite, de 3SudEst, de Mutu si Gigi Becali. Si apoi in sufragerie la tine poti sa faci orice mineriada vrei.

Stirile sunt ultimul domeniu unde divertismentul a intrat. Prezentatorii iti fac cu ochiul, se bat pe burta cu tine, si te invita la o noua portie de hilar, de prostie si de de tragic - comedie.

Tristetea lipeste din programele de televiziuni. Tristetea nu aduce audienta? Oare suntem noi, inventatorii lui Cioran, atat de cuminti incat sa ne savuram esecurile si minusurile in proiectata Catedrala a Mantuirii Neamului? Sau daca si asa ne merge prost de ce sa sa mai dam bani pe cablu? Nu stiu.

Niciun comentariu:

Eventual

Eventual (1) M-am gândit că Dumnezeu se cheamă "Eu sunt cel ce sunt" pentru că era sigur că în relația noastră cu El noi vom av...