marți, 23 octombrie 2007

cuvinte la schimb



In ultima vreme sunt mult mai prezent si mult mai atent la viata grupului cuvinte la schimb. Am avut prilejul si harul sa cunosc personal nascatorii si "zidarii" asezatori ai primelor caramizi.

O vreme buna, SSJ-ul, revista electronica ce o vreme am condus-o, a promovat grupul cuvinte la schimb (ba chiar, desi astazi - ca dintoteauna - nu are importanta, Teo Stanciu si Ionatan Pirosca sau cunoscut prin intermediul SSJ-ului).

La primul numar al revistei electronice cuvinte la schimb (prin anii 2002?) mi-a facut mare placere sa scriu la posta redactiei (a noii redactii) un mesaj de bun venit pe aceste mari involburate ale internetului (o faceam in calitate de vechi "lup de mare"...).

Peste anii, prin 2004, dupa disparitia SSJ-ului, simtind lipsa scrisului si nevoia de a scrie, am inceput un jurnal - jurnal din Est - scris pe cuvinte la schimb. Atunci a fost singura si ultima oara cand m-am manifestat creator pe grup. In rest am avut din cand in cand mici interventii, mai mult sau mai putin gandite, mai mult sau mai putin necesare, mai mult sau mai putin obiective. (Despre jurnal si acum regret ca grupul nu scoate un al "n-lea" volum dedicat nu poeziei, ci nuvelelor, jurnalelor, eseurilor).

Anii treceau, din cand in cand intram sa vad ce se mai petrece pe grup, uneori ma bucuram, alteori nu.

Acum, din pacate intru cu-n usor imbold de telenovelist (ia sa vad ce se mai intampla in episodul acesta intre Teo, Ionatan sau Catalin?), si nu imi place, si nu imi doresc.

De vreo luna chiar mi-am propus sa nu mai intervin. Mi-am zis: "din clipa aceasta ori spun ce gandesc, si poate ranesc, ori tac". Nu imi place sa fiu pus intre doua parti. Nu imi place sa aleg intre oameni pe care ii iubesc.

Cred totusi ca Ionatan sufera de sindromul de care am suferit si eu: "sindromul nascatorului" (in cazul meu SSJ-ul). Apoi cred ca el iubeste cu disperare grupul, dar face, totusi, sa dispere si altii. Imi pare ca traverseaza o perioada in care toate sunt extrem de clare si toate sunt extrem de confuze.

Cred ca Ionatan sufera de sindromul de care am suferit si eu: "sindromul panicii" (in cazul meu panica ca SSJ-ul se duce la vale). Da, poate grupul se duce la vale, dar vai, ce frumosi sau facut pruncii, ce bine s-a copt via. Ce maturi si carturari sunt astazi novicii de ieri. Si, vai, cum "mama" sau "vierul" nu poate accepta, nu e pregatit sa intre in vie...

SSJ-ul a murit, si ma bucur ca nu sufocat de mine...
SSJ-ul a murit, ma bucur ca peste ani pot privi senin inapoi.

3 comentarii:

ionatan spunea...

Da, Edi, poate ca ai dreptate. Dar patial. In cazul meu nu se poate vorbi despre panica. Nu am ce pierde. Sunt ceva mai batran decat tine si suficient de bolnav sa nu imi mai pun nadejdea in lucruri de pe pamant. Apoi am suficienta notorietate (cel putin intre evanghelici), am cartile mele... Nu mai e nevoie sa ma razboiesc pentru ea, mai ales ca nu mi se datoreaza in intregime. Dar e suficienta si ca sa doresc respectarea unui angajament initial al listei si sa lupt pentru asta.
E multa vreme de cand discutam undeva in holul unui hotel din Oradea si ma intrebai ce m-a determinat sa infiintez cuvinte la schimb. Ti-am spus atunci ca am avut un vis: sa existe un cenaclu crestin. Un loc unde tinerii pocaiti sa se poata bucura de dragostea lor pentru literatura, fara sa mai fie supusi ispitelor si mizeriei morale din cenaclurile lumii, carora eu le cazusem victima in tineretea mea. Si am facut tot ce am putut pentru a realiza visul asta. Visul meu e acelasi ca si atunci, asa cum si ispitele si mizeria din lume sunt aceleasi, daca nu mai multe. Nu e nici un fel de disperare aici. Cuvinte la schimb ramane ce e, sau moare. Atat. Teo poate infiinta alt cenaclu cu alt regulament si alte repere, fara sa ma incomodeze... Dar nu cred ca e bine sa shimbi un lucru bun ca sa faci alt lucru bun. Un proverb romanesc zice "Nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard". Dar e dreptul tau sa interpretezi si sa folosesti cum vrei toata situatia asta.

Iti multumesc ca nu m-ai uitat,
Ionatan
http://ionatan.wordpress.com

Ted Doru Pope spunea...

Este aceasta o continuare a SSJ? Este ceva nou? E un blog personal? E un blog colectiv? Poate sunt prea curios, şi pun prea multe întrebări!
Ted
http://dorupope.com

SSJ spunea...

Draga Ted, inteleg curiozitatea si nu sunt nici prea multe intrebari. Inainte de a raspunde iti multumesc sincer pentru vizitarea acestei pagini (si acestor pagini). Raspunsul: nu este o continuare a SSJ, e ceva nou, un blog personal semnat de mine Eduard Orasanu. Blogul "VIA DEI GELLI" se afla in acelasi manunchi de adrese cu vechea revista, alaturi de un blog foto, o pagina audio si una video. Este o "continuare" a SSJ doar in masura in care pot umple doar cu o firmitura ceea ce reprezenta intreg "aluatul" de persoane si de ideii care au "copt" si scos la "taraba" vechea revista. Multumesc!

Eventual

Eventual (1) M-am gândit că Dumnezeu se cheamă "Eu sunt cel ce sunt" pentru că era sigur că în relația noastră cu El noi vom av...