miercuri, 31 octombrie 2007

Uite asa

"La Bacau, la Bacau, intr-o mahala, s-a intamplat, s-a intamplat, mare dandana". E vocea lui Andrei Plesu, e pianul lui Johnny Raducanu, e ritm de bodega, de abandon. De fapt, suntem la Tescani, intr-un conac ce a apartinut cuplului George Enescu & Maruca Cantacuzino. Suntem in plin "domiciliu fortat", Andrei Plesu nu poate fi vizitat si nu poate parasi Tescaniul. El "plateste" pentru solidarizarea cu Mircea Dinescu, gura sloboda si nastrusnica a sfarsitului comunismului in Romania. In primavara aceia (martie) murea Nicolae Steinhardt, eu mergeam la orele de tineret ale lui Danut Manastireanu, iar "greii" de acolo talcuiau intelesurile cartii Minima Moralia.



(Bacau)

"La Bacau, la Bacau, intr-o mahala, s- intamplat, s-a intamplat, mare dandana". Vocile sunt libere, placute, de berarie muncheneza. E vocea lui Andrei Plesu, e vocea lui Johnny Raducanu, e ritm, e prietenie si relaxare. De fapt suntem sub vizorul Securitatii, la Tescani. Suntem in anul 1989, ne luam zaharul si uleiul la cartela, vedem filme pe rupte in noptii albe de "video" si abia asteptam vara... Toate intr-o amestecatura de tristete si bucurie, de intuneric si lumina, de goliciune si profunditate, de indiferenta si daruire.

Astazi, dupa aproape 18 ani, am usoare dubii ca Andrei Plesu si Johnny Raducanu ar mai putea canta cu aceiasi "voiosie". Se intelege de aici ca regimul de "trista amintire" permitea totusi placute, particulare si neuitate amintiri? Sau se intelege ca actuala si incontinuoare originala democratie romanesca ne-a c-am taiat "cheful"?

Niciun comentariu:

Eventual

Eventual (1) M-am gândit că Dumnezeu se cheamă "Eu sunt cel ce sunt" pentru că era sigur că în relația noastră cu El noi vom av...